Camogli
e genul acela de destinatie care-ti da fiori pe sira spinarii atunci cand
ajungi sa ii cunosti frumusetea locului. Cand le povestesti prietenilor ce ai
vazut acolo iti spui “ de unde as putea sa incep…”
Eu am sa incep cu plaja si faleza urbei Camogli,
pentru ca visez si acum la frumusetea acelui petic de plaja si la casele
colorate in nuantele curcubeului. O asezare, candva pescareasca, devenita azi o
regiune pitoreasca numai buna de explorat de turistul indragostit de relaxare
si frumos. E adevarat ca modernizarea si-a pus amprenta si aici, in acest
Camogli atat de frumos. Un spatiu unic si plin de istorie, care-ti umple orbitele cu un peisaj ce merita explorat.
Mi au placut magazinele si terasele insirate de-a
lungul falezei inalte si largi, unde plimbarea poate fi descifrarea linistii si
a destinderii. O vacanta perfecta…
Am aflat de la italienii de acolo ca numele Camogli
se traduce prin “casele sotiilor”, adica cele care ramaneau acasa cand sotii
lor plecau pe mare. Plecau in fiecare zi pentru a aduce familiilor lor roadele
Marii Ligurice.
Satul, care mai degraba seamana cu un oras in toata
puterea cuvantului, se afla in inima rivierei italiene ( Genoa), in regiunea de
coasta de la poalele Muntelui Portofino. Un drum de explorat, accesibil pentru
cei care doresc sa urce si la munte sa admire casele impunatoare ale
italienilor ce tradeaza un trecut de imperiu.
Aici toate casele sunt mari, adevarate mosii, pastrate cu istoria lor cu
tot. Am gasit multa bogatie si traditie.
Luigi
si al sau bistro incremenit in trecut
L-am cunoscut pe Luigi, un barbat de 40 de ani care
a transformat casa bunicilor lui de pe langa faleza din Camogli intr-un bistro
ce parea incremenit intr-un trecut fascinant. Prepara pizza si focaccia cu
rozmarin, dar si fructe de mare in sfaraieli de tigaie care-ti lasau gura apa!
Bun! Atat de bun cat sa mentina forfota pe langa bistroul lui. Luigi canta si la chitara, iar asta il facea cu
adevarat sarmant… Aici vin sa manance si milanezii dornici de liniste dupa
saptamanile lor urbane si agitate, aici vin si genovezii care au chef de o
pizza la malul marii din Camogli.
Turistii straini leneveau cu tainele si gandurile
lor pe scunele si pe chez-long-urile
falezei din Camogli. Pareau ca nu au chef sa mai plece de acolo nicicand. Iti
dadeau pofta aceea de vacanta interminabila si prabusirea in relaxare totala…
Un peisaj din care nu lipsesc bisericile si
clopotnitele acelea desprinse parca din basmele cartilor mele din copilarie,
pictori adanciti in transe adanci, frati cu tablourile lor pictate la malul
marii, copii cu zmee, aer curat si sarat de mare. Si multi oameni frumosi!
Ce
am mancat bun?
Ceva traditional- Camogliesi si Focaccia. Dar si
variatii gustoase ale acestor doua feluri la Pasticceria e Focacceria Revello.
Terasele sunt insirate de-a lungul malului marii pe Via Garibaldi. Au si vinuri
excelente, dar si prajitura numita Camogliesi, preparata cu ciocolata si
vanilie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu