Isola Bella, un loc senzual

 

 

Cuvantul asta italienesc “bella: da imaginatiei trupul alb si fragil al unei femei mult prea frumose, pe care o intalnesti rar…

Cand am vizitat Sicilia stiam ca nu trebuie sa ratez Isola Bella situata nu departe de minunatul oras Taormina.  Am gasit acolo liniste, oameni multi dar deloc galagiosi, avizi de frumos si relaxare, constienti ca aici vor gasi exact ce trebuie pentru vacanta perfecta…

 

 

 

 

Am facut plaja, am admirat teatrul grecesc si l-am asistat pe partenerul meu la snorkeling… Asadar, cine are chef sa se bucure de acest sport pe insula Bella, poate face asta. Eu inca nu am curaj. Apa e limpede, iar senzatia nu poate fi decat minunata!

 

 

Oamenii pe insula Bella treceau pe langa mine ca in vis. Erau toti frumosi, parca mai frumosi, iar gandul ca te afli pe un taram care poarta un nume ca acesta iti da reminiscenta unui gust placut.

Am descoperit istorie, iar palatal, in forma de vapor, construit de Vitaliano Borromeo prin anul 1400, e o adevarata opera de arta pe care merita sa o vezi. E greu sa te smulgi dintr-o astfel de reverie pentru ca, sincera sa fiu, intotdeauna cand am intrat intr un palat, fie el Luvru din Paris, sau oricare altul, m-am simtit ca printesa din basme…

 

 

Locul pare si mai halucinant in momentul in care patrunzi printre stradutele pline de flori si prin gradinile amenajate parca special pentru contemplatie. Liniste si atat.

 

 

Am vazut pauni care se plimbau prin acele gradini fara teama, fara necesitatea de a fi inchisi in custi, asa cum ii gasim la noi prin parcurile bucurestene. Ah, ma cutremuram la gandul ca va trebui sa las insula Bella si sa ma intorc acasa.

 

 

Dar, mai aveam de vizitat o droaie de colturi. La un moment dat am intalnit un grup de cateva fete din Romania. Ne-am imprietenit si ne-am gandit sa ne epuizam ziua la plaja, apoi la o terasa unde sa gustam molcom din delicatesele italienesti.

 

 

Am mancat o prajitura care se numea Mattonela di Cioccolate Bianco e Fondante con Fichi. Atat de buna ca ma gandeam sa iau retata, poate i-ar fi iesit si mamei acasa… Aveam intentia ca intr-o buna zi sa imi surprind prietenii cu o astfelde prajitura. Dar asta nu se va intampla, nu am luat retata, poate data viitoare, in urmatoarea vacanta in Sicilia. Cat am stat pe insula Bella nu m-am desprins de Cannoli cu marzipan. Bun! Foarte bun! Nu costa decat 1,50 euro si era o poezie de prajitura. Petiseriile de pe aceasta insula sunt o delectare, evident pentru cei care doresc sa se infrupte din bunatatile acestei zone.

 

 

Am fost pe Insula Pescarilor sau Isola dei Pescatori, unde se afla cativa locuitori, de altfel singurii din zona acestor insule minunate.

Isola Bella e pasiune, e frumos, e tamaduire. Aici gasesti linistea vacantei tale J)

 

 

 

Gatesti usor, esti castigator

București, 22 aprilie 2015: Plaza România și București Mall pun la dispoziția clienților săi amatori de gastronomie un concurs de gătit. În juriu se regăsesc personalități din domeniul culinar, ca Antonio Passarelli, Dan Boerescu și bloggerița Isabela Dobrin.

Începând din 23 aprilie, ora 17:00, și până pe 14 mai 2015, ora 23:59, toți cei pasionați de gătit se pot înscrie la un nou concurs special, accesând platforma www.concursdegatit.ro, completând formularul de înregistrare și încărcând obligatoriu cinci fotografii realizate în timpul  procesului de preparare a rețetei culinare favorite. În ultima poză trebuie să apară preparatul final.

Desemnarea participanților la preselecție se va face pe 15 mai, în concurs rămânând 24 de concurenți și cinci rezerve per mall. Urmează, pe 23 și 24 mai, o serie de probe organizate în Plaza România și București Mall în care cei aflați în competiție își vor dovedi calitățile de bucătari.

Din juriu vor face parte personalități din domeniul culinar, ca Antonio Passarelli, Dan Boerescu și bloggerița Isabela Dobrin. La semifinalele din 30 mai, găzduite de București Mall și de Plaza România, juriul va acorda după fiecare probă puncte celor opt concurenți, puncte  în funcție de care primii patru  (doi per mall) vor trece în finala competiției de la Plaza România (31 mai).

Concurenții ajunși în semfinale și în finală au șansa de a câștiga unul din cele trei premii oferite de către cele două centre comerciale, în valoare de 250, 500 și 1000 de euro, dar și unul din cele șase cursuri de calificare ca bucătar puse la dispoziție de către ICEP Hotel School, partener al evenimentului.

"Le-am pregătit clienților Plaza România și București Mall un spectacol literalmente pe gustul lor, asezonat cu premii pe măsură și jurați celebri. Sperăm ca acest concurs să aducă în lumina reflectoarelor talentele gastronomice ale publicului nostru", a declarat Simona Badea, inițiator și project manager alături de Daniel Farkutin.

Regulamentul concursului și detalii privind programul și premiile pot fi găsite pe www.concursdegatit.ro, www.plazaromania.ro, www.bucurestimall.com.ro și www.pandorrastyle.ro.

 

 

De ce sa visezi la o vacanta in Camogli?

Camogli e genul acela de destinatie care-ti da fiori pe sira spinarii atunci cand ajungi sa ii cunosti frumusetea locului. Cand le povestesti prietenilor ce ai vazut acolo iti spui “ de unde as putea sa incep…”

Eu am sa incep cu plaja si faleza urbei Camogli, pentru ca visez si acum la frumusetea acelui petic de plaja si la casele colorate in nuantele curcubeului. O asezare, candva pescareasca, devenita azi o regiune pitoreasca numai buna de explorat de turistul indragostit de relaxare si frumos. E adevarat ca modernizarea si-a pus amprenta si aici, in acest Camogli atat de frumos. Un spatiu unic si plin de istorie, care-ti umple orbitele cu un peisaj ce merita explorat.

Mi au placut magazinele si terasele insirate de-a lungul falezei inalte si largi, unde plimbarea poate fi descifrarea linistii si a destinderii. O vacanta perfecta…

Am aflat de la italienii de acolo ca numele Camogli se traduce prin “casele sotiilor”, adica cele care ramaneau acasa cand sotii lor plecau pe mare. Plecau in fiecare zi pentru a aduce familiilor lor roadele Marii Ligurice.  

Satul, care mai degraba seamana cu un oras in toata puterea cuvantului, se afla in inima rivierei italiene ( Genoa), in regiunea de coasta de la poalele Muntelui Portofino. Un drum de explorat, accesibil pentru cei care doresc sa urce si la munte sa admire casele impunatoare ale italienilor ce tradeaza un trecut de imperiu.  Aici toate casele sunt mari, adevarate mosii, pastrate cu istoria lor cu tot.  Am gasit multa bogatie si traditie.

Luigi si al sau bistro incremenit in trecut

L-am cunoscut pe Luigi, un barbat de 40 de ani care a transformat casa bunicilor lui de pe langa faleza din Camogli intr-un bistro ce parea incremenit intr-un trecut fascinant. Prepara pizza si focaccia cu rozmarin, dar si fructe de mare in sfaraieli de tigaie care-ti lasau gura apa! Bun! Atat de bun cat sa mentina forfota pe langa bistroul lui. Luigi  canta si la chitara, iar asta il facea cu adevarat sarmant… Aici vin sa manance si milanezii dornici de liniste dupa saptamanile lor urbane si agitate, aici vin si genovezii care au chef de o pizza la malul marii din Camogli.

Turistii straini leneveau cu tainele si gandurile lor  pe scunele si pe chez-long-urile falezei din Camogli. Pareau ca nu au chef sa mai plece de acolo nicicand. Iti dadeau pofta aceea de vacanta interminabila si prabusirea in relaxare totala…

Un peisaj din care nu lipsesc bisericile si clopotnitele acelea desprinse parca din basmele cartilor mele din copilarie, pictori adanciti in transe adanci, frati cu tablourile lor pictate la malul marii, copii cu zmee, aer curat si sarat de mare. Si multi oameni frumosi!

 Castelul Dragone si Basilica din santa Maria Assunta

 La Castelul Dragone gasesti o expozitie permanenta interactiva, care explica intr-un mod foarte interesant relatia speciala dintre Camogli si apa marilor. Eu nu am ocolit nici  Basilica di Santa Maria Assunta, foarte frumoasa si in acelasi timp exceptionala prin interiorul decorat in stil baroc.  Daca nimeresti aici pet timp de vara, nu ezita sa faci o excursie cu barca la Manastirea San Fruttuoso, intre Camogli si Portofino.

Ce am mancat bun?

Ceva traditional- Camogliesi si Focaccia. Dar si variatii gustoase ale acestor doua feluri la Pasticceria e Focacceria Revello. Terasele sunt insirate de-a lungul malului marii pe Via Garibaldi. Au si vinuri excelente, dar si prajitura numita Camogliesi, preparata cu ciocolata si vanilie.

Sport pentru corp frumos si sanatos

 

Ce mâncăm înainte și după antrenamente? Cum alegem antrenamentul potrivit pentru noi? Care sunt exercițiile de fitness care ni se potrivesc? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le primesc cel mai des și sunt milioane de femei care au aceleași dileme când vine vorba despre sport și alimentație. De aceea, reiau cu fiecare ocazie răspunsurile la aceste intrebări și încerc să ofer informații noi, la zi, despre felul în care progresează știința din spatele antrenamentelor și stilului de viață sănătos.

Așa că am acceptat cu bucurie să mă întorc în cadrul conferinței ”Trăiește frumos” organizată de Andreea Raicu și să vorbesc despre ”Sport pentru un corp frumos și sănătos” astfel încât informațiile pe care le ofer și pe care tu le primești să te  ajute să îți creezi un stil de viață care să îți fie pe plac și util în același timp, fără să faci sacrificii în ceea ce privește timpul sau bugetul.

Sunt un om care crede în politica pașilor mărunți și în toți acești ani în care am fost antrenor, consilier și coach am văzut, cu ochii mei, că atunci când încercăm să repetăm un comportament pozitiv pentru noi într-un timp cât mai lung și-ntr-o manieră constantă, apar și rezultatele pe care ni le dorim.

Astfel, te aștept marți, 21 aprilie, de la ora 18.30, la Connect Hub (Blvd. Dacia 99, București) să-ți împărtășesc toate cunoștințele mele despre o viață cumpătată, pozitivă și binevoitoare. Costul unui bilet de participare este 65 lei, iar achiziționarea lui se face în avans.

Pentru informații suplimentare, puteți scrie la conferinte@andreearaicu.ro.

Abia aștept să ne întâlnim!

Povestea celor doua bunici poete din Skala Panagia- Thassos

Dimineata calda de sfarsit de iunie in Thassos. Skala Panagia strabatea metamorfozele unui inceput de zi spre amiaza. Eu fericita ca sunt in vacanta, o vacanta care a debutat frumos, pentru ca m-am cazat intr-o camera cu jaluzele ce nu puteau fi miscate decat pe trei sferturi, racoroasa, cu vedere la mare, spatioasa atat cat trebuie si vopsita in alb si albastru deschis.

 

 

Skala Panagia, un sat mic cu oameni frumosi, unde exalta viata, unde poti fi pierdut si uitat de urbanismul sufocant. Plaja e o intindere de nisip de doi kilometri, care se lauda de ceva timp incoace cu distinctia de Blue Flag, pentru ca aici oamenii isi iau in serios rolul de gazde bune si stiu ca prima impresie conteaza… Asadar, Golden Beach este o plaja care nu va dezamagi.

 

Dupa un rastimp de zece, sau cincisprezece minute in care am privit marea de la geamul camerei mele, am iesit sa descopar imprejurimile. Jos, la parter, m-a intampinat o batranica care fredona o melodie greceasca. Vesela, luminoasa. Nu arata deloc dezolant si trist asa cum arata batranicile de la noi. “Fireste ca a avut o viata frumoasa si linistita”, mi-am spus printre ganduri, mult prea ocupata cu plecarea la plaja si cu alte curiozitati ce devenisera prioritati in prima dimineata petrecuta la Panagia. Mi-a zambit dupa ce am salutat-o respectuos si m-a privit lung. Pana sa ies pe poarta s-a mai ivit o batranica, grecoaica sadea cu o mina de femeie inteligenta, ucigator de vesela. Mai vesela decat toata tineretea mea… Vorbeau engleza. Am inceput sa ne cunoastem, iar dupa numai cateva momente am aflat ca sunt poete si surori. Viata creatoare! Au trait in Atena, dar s -au nascut aici, unde de altfel au revenit pentru a putea sa se agate de frumusetile naturii si de linistea acestui loc pentru a trece prin creatie dincole de ele insele...Nu au fost niciodata maritate, iar cand le-am intrebat ce le place cel mai mult in Panagia, au raspuns ca aici au gasit adevarul si ca aici nu au fost niciodata descumpanite de viata, de oameni…Mi-au spus ca le place sa evadeze des in croaziera pe mare, pentru ca acela este locul unde simt cu adevarat viata, acolo pot crea cel mai bine. Au mai spus ca iubesc libertatea, natura : “ Noi suntem oameni bine dispusi, compatimitori, extrem de ospitalieri.”

M-am bucurat nespus sa intalnesc aceste doua suflete gingase, sensibile… Am aflat ca poeziile lor spun versuri despre traditia greceasca, despre iubirea dintre oameni, despre implinire, pace si frumusete sufleteasca.

 

 Mai mult despre Panagia

 

Este un sat traditional in nord-vest, situat chiar pe soseaua care inconjoara insula Thassos. Vei fi fascinat de stradutele inguste, pe care nu incape nici macar o masina, si de casele foarte vechi, cu usile larg deschise, astfel incat am putut admira si interiorul lor. Poate nu era frumos din partea mea sa fac asta, dar a fost interesant.  Am mancat la terase tipic grecesti, in centru: bunica grecoaica statea la intrare si intampina turistii, tatal lua comanda, doi copii serveau la masa si probabil mama gatea. Bunicul statea de vorba cu alti greci la o masa dosita intr un colt.

 

 

Am admirat o rapsodie de culori, pentru ca Panagia este locul unde terenul stancos este presarat cu livezi de maslini și umbra pinilor de un verde crud se rasfrange pe plajele aurii si albastrul marii. Natura s-a dovedit si de aceasta data, in calatoria mea, un pictor extrem de talentat!

 

 

Eu, visele mele si un papuc olandez

 

 

Da, e adevarat, sunt un personaj care nu lasa amintirile copilariei sa plece usor, iar  misterul vietii devine mai clar cu fiecare zi in care imbatranesc. Mi-am spus ca  e  important sa imbatranesc cu folos si fiecare experienta, oricum ar fi ea, traita fie cu repezeala, fie cu mult patos sau pe indelete trebuie sa fie o intamplare autentica, greu de uitat.

 

 Calatoria mi-a oferit un puhoi de episoade in viata mea pe care nu le uit niciodata. Prima tabara am cunoscut-o la cinci ani, la Niculitel, o comuna din Tulcea unde se afla si Manastirea Cocosu. Cred ca exista si azi, cel putin asa imi arata puterea internetului… Apoi ai mei m-au trimis la mare, adica la 6 ani, cand inca nici nu eram la scoala. Am fost in tabara organizata la Navodari, iar perimetrul stramt al intelegerii mele de pe atunci nu ma lasa sa cuprind intr-o astfel de calatorie tot ceea ce trebuia sa pricep. Dar devenisem constienta ca e frumos sa pleci de acasa alaturi de alti oameni si sa te afli cu ei intr-o alta casa, pentru doua saptamani, in care disparea la un moment dat ca prin minune furia neputincioasa care te invaluia pentru ca nu puteai sa-ti vezi parintii…

 

Asa a devenit calatoria parte din mine, cu multe alte tabere prin Valea Prahovei sau prin nordul Moldovei, prin vestul tarii, prin Maramures, alaturi de parintii mei de la care am mostenit, se pare, dorul de duca..

Visam sa ajung un virtuoz al pianului si imi imaginam ca voi canta in fiecare seara in alta tara de pe mapamond, intr-un alt orasel medieval al lumii, intr-o alta capitala minunata ca Roma sau Paris… Visam pe atunci sa beau mult Pepsi, nu doar o sticla pe luna, pe care mi-o aducea tata din delegatiile lui de la Bucuresti. Visam sa am propriul meu vapor, plin cu oameni ce vor sa se plimbe prin porturi celebre ca cel din Portofino sa Puerto Rico.

 

 

Visam sa vad Olanda cand aveam numai 7 ani. La noi in casa a venit un om care mi-a adus cadou un papuc olandez. M-am uitat la papucul mic, galben, pictat cu migala si mi-am imaginat Olanda cu viata ei plina de splendori. Am cumparat apoi o carte despre aceasta tara, ilustrata cu fotografii concludente, am rasfoit-o ani buni, iar azi inca ma uit la ea. Nu am ajuns in Olanda, dar imi propun ca anul viitor sa fac asta! Nu pot ramane incremenita intr-o carte cu illustrate frumoase si atat. Aura visului e inca vie, Olanda e inca pe harta, iar Amsterdamul are multe de oferit!

Nu as rata

 Muzeul erotic din Amsterdam

 

 

Ma gandesc ca nu voi putea ramane doar la faza din copilarie cu  papucul olandez… Vizita in Olanda inseamna si altceva. Viata relaxata de la Amsterdam ofera vizitatorilor  un muzeu pe masura, nu?

 

 Muzeul erotic al urbei e plin de amanunte ce amintesc de amorul dintre oameni. Amorul fizic.  Ca locatie se afla pe o straduta banala a Amsterdamului si aproape ca nici nu l-ai zari daca nu te-ar surprinde luminos o reclama agatata de cladire care tintuieste spre strada. Format din cinci încaperi, muzeul gazduieste fotografie erotica, tablouri si multe alte obiecte de gen, surprinzatoare, dar totusi previzibile. Pretul unui bilet nu este foarte mare, dar cu toate astea nu vezi mai mult de cinci persoane în toata cladirea. Pana si programul muzeului e prelungit, doritorii se pot aventura în lumea obiectelor sexuale olandeze  pana la ora 2 noaptea, lucru bun mai ales pentru vizitatorii care înca nu stiu chiar totul de spre sex.

 

Centrul istoric si cafenele din Amserdam

 As vizita monumentala cladire a Muzeului Rijkmuseum (Muzeul de Stat) si Portul Vechi

 

 

De asemenea, nu as ocoli strada Rkoin, pe sub cele 12 porti ale Ceylonului, unde atmosfera flamanda de acum cateva secole e inca vie. Evident, doresc sa cunosc si atmosfera misterioasa a cartierului Rosu- Red Light District, unde libertatea staruie in acea lumea nestinsa noapte si zi…

Pentru ca zona Jordan e impanzita de buticuri si case vechi din secolul al-VII-lea, nu as rata o vizita nici pe aici. Cu siguranta simturile vor fi vrajite intr-un loc atat de special.

 

 Muzeul Hash Marihuana Hemp si beraria Heineken

 

 Un loc despre care am aflat  ca voi  descoperi istoria drogurilor… Le poti incerca, daca vrei sa te prabusesti intr-un altfel de tipar de existenta.

La fel de interesanta este si Beraria Heineken transformata in muzeu,  unde vei putea gusta din numeroasele sortimente de bere produse aici.

 

 

 

 

In rest, voi vedea…

Amalia Enache: “Am zburat pentru prima data in viata cu balonul “

 

“Am mers in vacanta pe urmele unor civilizatii de mii si mii de ani in batrana si fascinanta Anatolia. Turcia, cum ii spunem acum, dar o Turcie nu a plajelor, discotecilor si serviciilor all-inclusive, ci una in care simti cum s-a nascut si cum a evoluat lumea.

 

 De la spectacolul uimitor dat de natura, fie printre stancile ce par nepamantesti din Cappadocia - “hornurile de poveste” cum li se mai spune, fie in baile termale acoperite ca de o patura groasa de zapada de doi metri, de calcar de fapt, din Pamukkale, pana la succesiunea de civilizatii care au gaurit stancile si pamantul sa traiasca in ele, apoi la urmele maiestuoase lasate de civilizatia greaca si de Imperiul Roman, de cel Bizantin si de cel Otoman, pana la Orientul zilelor noastre, eu am venit de acolo mai plina de informatii decat as fi reusit dupa cateva luni de studiu.

 

 

Traseul meu a fost astfel: Istanbul, pe vremuri Constantinopol. Toata Cappadocia, pe pamant, cu scuterul, si de sus, din balon,  Fetihe si Oludeniz pentru briza de mare si o laguna albastra ca in povesti. Pamukkale si impresionantul Hierapolis. Efes, unul dintre cele mai mari orase ale antichitatii. Casa in care se spune ca a trait Fecioara Maria dupa rastignirea lui Iisus pana la sfarsitul vietii ei. Sirice, un adorabil fost sat grecesc, din aceasta parte a Marii Egee, acum teritoriu turcesc. Si, la final, Izmir, vechea Smyrna, despre care Flaubert spunea ca nu vazuse vreodata pana n-a ajuns acolo un apus de soare si o priveliste mai frumoase.

 

 

Dar ce vacanta plina cu totul! Am zburat pentru prima data in viata cu balonul si inca peste una dintre cele mai spectaculoase  imagini care poate fi vazuta in lume.  Am vazut astfel, in zborul lin al balonului, la rasaritul soarelui, “padurea” de stanci in fel de fel de forme din Cappadocia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 E de departe una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea si o imagine la care sa ma intorc cu mintea ori de cate ori voi vrea sa-mi amintesc frumosul pur. Am locuit acolo asa cum stau de mii de ani oamenii locului, in gaurile sapate in acele stanci. Ca ursuletii, direct in pestera. Am vizitat fabuloasele orase subterane, etaje intregi de case si strazi sub pamant, cum nu mi-am imaginat vreodata ca pot fi si care ar fi putut sa adaposteasca pana la 35 000 de oameni, daca la suprafata erau asediati de invadatori.