Dimineata calda de sfarsit de iunie in Thassos.
Skala Panagia strabatea metamorfozele unui inceput de zi spre amiaza. Eu
fericita ca sunt in vacanta, o vacanta care a debutat frumos, pentru ca m-am
cazat intr-o camera cu jaluzele ce nu puteau fi miscate decat pe trei sferturi,
racoroasa, cu vedere la mare, spatioasa atat cat trebuie si vopsita in alb si
albastru deschis.
Skala Panagia, un sat mic cu oameni frumosi, unde
exalta viata, unde poti fi pierdut si uitat de urbanismul sufocant. Plaja e o
intindere de nisip de doi kilometri, care se lauda de ceva timp incoace cu
distinctia de Blue Flag, pentru ca aici oamenii isi iau in serios rolul de
gazde bune si stiu ca prima impresie conteaza… Asadar, Golden Beach este o
plaja care nu va dezamagi.
Dupa un rastimp de zece, sau cincisprezece minute in
care am privit marea de la geamul camerei mele, am iesit sa descopar
imprejurimile. Jos, la parter, m-a intampinat o batranica care fredona o
melodie greceasca. Vesela, luminoasa. Nu arata deloc dezolant si trist asa cum
arata batranicile de la noi. “Fireste ca a avut o viata frumoasa si linistita”,
mi-am spus printre ganduri, mult prea ocupata cu plecarea la plaja si cu alte
curiozitati ce devenisera prioritati in prima dimineata petrecuta la Panagia.
Mi-a zambit dupa ce am salutat-o respectuos si m-a privit lung. Pana sa ies pe
poarta s-a mai ivit o batranica, grecoaica sadea cu o mina de femeie
inteligenta, ucigator de vesela. Mai vesela decat toata tineretea mea… Vorbeau
engleza. Am inceput sa ne cunoastem, iar dupa numai cateva momente am aflat ca
sunt poete si surori. Viata creatoare! Au trait in Atena, dar s -au nascut aici,
unde de altfel au revenit pentru a putea sa se agate de frumusetile naturii si
de linistea acestui loc pentru a trece prin creatie dincole de ele
insele...Nu au fost niciodata maritate, iar cand le-am intrebat ce le place cel
mai mult in Panagia, au raspuns ca aici au gasit adevarul si ca aici nu au fost
niciodata descumpanite de viata, de oameni…Mi-au spus ca le place sa evadeze des in
croaziera pe mare, pentru ca acela este locul unde simt cu adevarat viata,
acolo pot crea cel mai bine. Au mai spus ca iubesc libertatea, natura : “ Noi
suntem oameni bine dispusi, compatimitori, extrem de ospitalieri.”
M-am bucurat nespus sa intalnesc aceste doua suflete
gingase, sensibile… Am aflat ca poeziile lor spun versuri despre traditia
greceasca, despre iubirea dintre oameni, despre implinire, pace si frumusete
sufleteasca.
Mai mult
despre Panagia
Este un sat traditional in nord-vest, situat chiar pe
soseaua care inconjoara insula Thassos. Vei fi fascinat de stradutele inguste, pe care
nu incape nici macar o masina, si de casele foarte vechi, cu usile larg deschise,
astfel incat am putut admira si interiorul lor. Poate nu era frumos din partea mea sa fac asta, dar a fost
interesant. Am mancat la terase tipic
grecesti, in centru: bunica grecoaica statea la intrare si intampina turistii,
tatal lua comanda, doi copii serveau la masa si probabil mama gatea. Bunicul
statea de vorba cu alti greci la o masa dosita intr un colt.
Am admirat o rapsodie de culori, pentru ca Panagia
este locul unde terenul stancos este presarat cu livezi de maslini și umbra
pinilor de un verde crud se rasfrange pe plajele aurii si albastrul marii.
Natura s-a dovedit si de aceasta data, in calatoria mea, un pictor extrem de talentat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu